Fetiţele din ziua de azi par să le ştie pe toate: de la modă la vedete actuale, de la gadgeturi la cele mai populare personaje de desene animate… Iar băieţeii trebuie să fie duri şi puternici, fără excepţie. Excepţiile nu sunt scuzate în lumea copiilor. Nu şi le pot explica şi nu le acceptă. Punct.

Ce-mi place este că aceşti mici viitori mari, adolescenţi şi mai apoi maturi cu diverse întrebări şi probleme nerezolvate, par să aibă astăzi toate răspunsurile. Dau din gură neîncetat şi îţi explică diverse cu aerul că ştiu despre ce vorbesc. Iar fetiţele sunt cele mai gureşe, le răsună vocile în parc, trasând regulile jocurilor sau reclamând o nedreptate a unei partenere de joacă sau… câte şi mai câte. Întotdeauna au dreptate, mai ales cele alintate, şi întotdeauna vor ceva.

Aşa o fi fost şi în copilăria mea? :-) O să întreb. Cert este că impresia generală, după două ore de observaţie minuţioasă, în parc, este că astăzi adultul ascultă de copil, că dacă nu, cel din urmă ţipă, aleargă, se dă cu pampersul de pământ şi… mai găseşte el suficiente argumente să te convingă.

Lui Andrei nu-i merge. Încă. Poate şi pentru că nu şi-a găsit personajul forţos  sau cu puteri magice, care să mă convingă?…

- Cine vrei să fii? L-a întrebat o fetiţă pe Andrei, în jocul lor cu mingea (nu ştiu de ce trebuia să fie altcineva, dar era regula jocului şi Andrei căuta în minte un personaj)

- Winnie de Pluş.

- Eu vreau să fiu Rapunzel. Şi jocul a început, că doar toate erau la locul lor…