e prea mult pentru motoras

Evident că toți ne dorim copii deștepți, toți avem așteptări, speranțe și pretenții. Și, cea mai mare bucurie este ca toate acestea să ni se confirme. Însă, până acolo, nu trebuie să exagerăm cu toate și să pompăm informații și obligații în progenituri… decât dacă personajele ne provoacă prin curiozitate constantă și dacă nu se simt sufocate de noi și pretențiile noastre. Și chiar și atunci… mare grijă… Ce să fac, învăț pe parcurs și mă calibrez cum pot mai bine:

- Când vântul suflează, mami, parcă îmi face așa… (desenează un vârtej în aer cu degețelul) prin cap și motorașul se face așa…

- Suflă, când vântul suflă.

- Adică motorașul din capul meu funcționează (acesta este creierașul, care trebuia să aibă un corespondent palpabil în vocabularul lui), dar dacă bate vântul nu îl distruge?

- Nu, sigur că nu.  Vântul nu-i face nimic. Și motorașul tău funcționează foarte bine dacă citim povești, dacă mergi la grădiniță, dacă spunem ghicitori…

- Păi… nu crezi că sunt prea multe pentru motorașul meu mic, mami?

- … (m-am gândit un pic, ca să nu dau un răspuns greșit) Nu, mami, nu sunt multe, pentru că poți, pentru că numai așa antrenăm motorașul.

Însă, până acasă, m-am tot gândit dacă acesta era răspunsul, dacă nu exagerez câteodată sau, din contră, nu îi dau “motorașului” ce trebuie. Mama are o vorbă: văzând și făcând… Așa că, n-am încotro decât să învăț pe parcurs și să fiu conștientă de nevoile, posibilitățile și așteptările copilului (asta când nu citesc despre) :)