Unde-i coșul de gunoi?

:-)) Râd și acum, când scriu, am râs bine și la momentul respectiv… Și mi-e rușine, pentru Andrei n-a fost așa amuzant :-)

Eram pe plajă, iar copilul se juca în nisip. S-a zbenguit pe acolo, fără slip, care era pus la uscat după o tură lungă în apă, la bălăceala de rigoare. La un moment dat se ridică în picioare și începe să se scarpine în popou. Eu, atentă la conduita copilului :-), îi fac repede observație:

- Andrei, nu-i frumos.

- Dar am ceva în fund.

- Nisip. Hai la apă să ne spălăm.

- Nu, mami, am ceva în fund…

- Am înțeles, ia mânuța de acolo. Hai la apă.

El… nu și nu. Și, dragul de el, chiar avea ceva în fund :-)) Scoate uimit un muc de țigară, un chiștoc pe care l-a cules din nisipul plin de surprize…

:-)) Ce spun doamnele?

Cui foloseşte să-ţi educi copilul frumos, atât de frumos încât îi explici că se spune “domnul” şi “doamna”, nici măcar “tanti” (că se uită doamnele urât pe stradă)… că nu e frumos să arate cu degetul şi nici ca degetul arătător să stea în nas… că trebuie să salutăm vecinii… şi câte toate?

Sper că lui Andrei, într-o societate mai bună ca asta de ieri după-amiază, colţ cu parcul Regina Maria:

- Fă, auzi, n-ai o ţigare?

Scuze, dar nu mi-am imaginat că vorbeşte cu mine una dintre cele două individe pe care le-am depăşit în plimbarea noastră. A simţit nevoia să repete:

- Hei, fata, fata, n-ai o ţigare?

M-am întors: n-am.

- E, n-ai pe naiba!…

Andrei: ce a zis doamna, mami?

Moment în care au început ele să râdă înaintea mea… Chiar aşa, oare ce a zis “doamna”?