Când învăţăm să minţim?

Andrei cel vinovat

Are aproape trei ani şi nu-mi amintesc să-i fi explicat ce este aia o minciună… sau poate că da, însă cu siguranţă nu i-am spus că o minciunică îl poate salva de o ceartă, câteodată. Şi totuşi iată că ştie:

- Mami, mami, n-am dat cu mingea în televizor! Stă lângă mine cu mânuţele la gură când spune asta, pentru că, măcar asta nu ştie încă – body language… slavă Domnului, că altfel mă pensionam direct.

- Dar ce ai făcut?

- Nimic. Şi iar ridică mânuţele. Vino să vezi.

Merg la televizorul cu pricina, este întreg bine-merci… Dar nu mă abţin:

- Hai, spune, ce ai făcut? Parcă i-am dat semnalul. A început o istorie complicată cu un şut, care s-a dus paaam în perete şi paaam înapoi şi el are muşchi, mami, că a mâncat banană şi vezi ce tare dă şi… a lovit în televizor.

- Ce?

- Mingea mare, înţelege-mă, mami?

Am înţeles într-un final şi m-am bucurat că era mingea mare dar din burete. Şi l-am luat de-o parte la o poveste despre minciuni şi adevăruri. Care, inevitabil, s-a terminat cu De ce? 

Pe mine m-aţi întrebat?

:-) Mă distrez maxim! Ar trebui să plâng… poate de acolo râsul isteric când aud formula “asta vrea telespectatorul”.

Şi cum TELESPECTATORUL este un politofag, circofag şi scandalofag, primeşte pe săturate (ca să nu se supere şi să moară de inaniţie, probabil) tacâmuri complete, zilnic. Ba chiar şi bunusuri pentru că a păpat tot.

Într-o seară cu televizor dat pe ştiri şi cu spălat de vase în fundal (nu poate fi invers din cauze evidente de niveluri de importanţă), când se dezbătea subiectul procurorilor… Cum, nu ştiţi subiectul? Ăla cu premierul ministru de justiţie care… hai că v-am păcălit, nu vă povestesc aşa ceva… Revin, într-o seară normală într-o ţară anormal de focusată pe subiecte de groază, aud un domn enervat de insistenţa moderatoarei cu procurorii ei: domnule, dar asta vrea omul de acasă să audă? Asta îl interesează? Sau vrea să ştie ce e cu regionalizarea?

Ei, aici s-a tăiat filmul. Am râs până mi-au trecut creţurile de pe degete de la spălatul de vase. Ceea ce e de bine, că râsul face bine, nu? Dar nu pot trece peste faptul că nu ştiu ce este cu regionalizarea…