Dormi?

DSC06661

Ce simpatici sunt cei mici când dorm, nu-i așa? Ce dulci și liniștiți și… tăcuți… mai ales tăcuți :)

- Mami!… Maaami!… Maaaaami!

- Da, ce este?

- Mami, dormi?

- Da, Andrei… dorm…

- Ba nu, că vorbești. Sau… vorbești în dormit?

- ?!? În somn, adică? Tu m-ai trezit. Ce vrei?

- Am avut un vis ciudat.

- Păi culcă-te la loc.

- Te spun lu’ tati.

- Ce? Ce-i spui lui tati?

- Poftim se zice.

- Andrei, mă exasperezi. Ce vrei?

- Te spun lu tati că mă pui să mă culc și mă așteaptă vrăjitoarea care are mărul și care…

- Tu ai spus că era un vis. Deci nu-i real. Iar vrăjitoarea este doar în desene animate, ți-am mai spus. Acum culcă-te.

…..

- Mami!… Maaami!

- Daaa…

- Eu sunt un cavaler curajos?

- O, Doamne…

Clar ca bună ziua, nu?

Logica de grădiniţă funcţionează perfect. Noi, cei cu liceul terminat… nu înţelegem lucrurile… Dar noroc că sunt copiii gata să ne lumineze când se lasă ceaţa. Şi, ce ar fi toată această trecere de la o zi la alta fără dialogurile savuroase cu luminătorii din dotare? Mai nimic, evident.

Boon… după această introducere care n-are nicio legătură cu ceea ce îmi spune Andrei zilnic, sau mă rog, el sigur nu la asta se gândeşte, ci mult mai simplu şi aplicat fiecărei situaţii, iată cum decurge o negociere pe invers:

- Gata, la culcare, că mâine iar te trezeşti greu.

- Mă trezesc? Dar unde mă duc?

- La grădiniţă.

- Nu… vreau să stau acasă.

- Nu se poate.

- De ce? Că pot să stau singur.

- Păi tocmai asta e. Că nu poţi să stai singur. Hai, n-o mai lungi. Culcă-te.

- Ce amuzant…

- Nu-i amuzant. Serios acum, închide ochii şi dormi.

- Daaa?… Bine, dar să ştii că mâine dimineaţă când mă trezesc, o să vreau să mai dorm.

- ?!?

Când începe să facă mișto de tine?

Cu ăștia mici nu știi niciodată. La copii mă refer :-) Când ai impresia că le-ai explicat ceva foarte corect și exhaustiv, ei îți mai aruncă un De ce? Aaaa… îți vine să-ți iei câmpii…

Dar parcă nu-i așa grav ca ceea ce am pățit eu aseară. Iar pentru a consemna date clare pentru posteritate, istorie și altele, menționez că al meu n-a împlinit încă 3 ani.

- Andrei, gata, hai închide ochii și culcă-te, nu ne jucăm.

- De ce?

- Pentru că este foarte târziu, de aia.

- Da? … Între timp a început să se răsucească în pat, să râdă și altele pe care le facem toți când suntem mici și n-avem chef de somn. Apropo, lui Andrei nu-i este somn niciodată. Și dacă i se închid ochii singuri, sare jignit că l-ai întrebat dacă vrea să se culce. Deci, e clar până aici.

- Andrei, eu cu cine vorbesc?

- Cu mine?

- Da, cu tine. Gata, așează-te, închide ochii, închide gura și dormi!

- Uau… tu pe toate le știi?

Mda… și s-a mai dus jumătate de oră râzând amândoi…

PS: O altă discuţie, o altă seară:

- Nu pot să dorm. Îmi cânți o leagăn?
– O ce?
– O leagăn.
– Poate un leagăn. Dar cum să-ți cânt un leagăn?
– Așa: naaani, naaani…