La cerea publicului… n-am un articol despre şi cu Andrei :P Asta pentru că n-am cum să ratez o altă poveste din fascinanta lume a comerţului pe stil românesc.

Aşadar, se făcea că aveam nevoie de o canapea. Cu voia măreţului internet, am găsit una frumoasă ca-n poveşti, lungă de 2,35m şi lată 1, 75 (la deschidere, să ne-nţelegem). Vorbim tot despre canapea. Mă urmăriţi da?

Mergem la magazinul minunat şi suntem asiguraţi că vom primi ce am comandat, plătit şi parafat. Ei, ce mai contează un mic amănunt, de genul că trebuie să aşteptăm o lună, că “acum se face”?… Aşteptăm, ce tura-vura, că doar ne place rău şi nici nu-i aşa scumpă şi… ce mai, întruneşte toate condiţiile.

Şi, cum timpul zboară ca vântul şi ca gândul, iată că şi drăguţa canapea ia naştere din mâinile meşterilor mari, canapelari şi… scârţari… (asta am înţeles mai la finalul poveştii). Ideea este că am dat telefon: doamnă, vine astăzi canapeaua sau nu? Vine, sigur că da. Nu intru în detalii despre faptul că doamna cu pricina nu ştia deloc produsul, nu ştia cum vine, dacă se desface sau nu, ca să putem căra mai uşor… N-are sens, nu face obiectul expunerii. Însă, pentru că… instinctul nu ne înşală, am întrebat într-o doară, ce facem dacă nu ne place. Păi… n-o desfaceţi, o refuzaţi aşa cum e, ambalată. Aha… deci îmi iau ochelarii cu raze X, o scanez, îmi dă egal la dimensiuni, culoare şi toate celelalte caracteristici şi o iau, da?

Zis şi făcut: am desfăcut-o, am dus-o sus :) Cum altfel să-mi dau seama dacă îmi place? Cum s-o măsor, s-o pipăi şi să strig ESTE!? N-aveam cum.

- Alo, doamna de la magazinul de mobilă? Ştiţi, canapeaua asta nu este ce am comandat şi plătit. Are 2m pe 1,40. Şi parcă nici pernele nu sunt alea, şi parcă…

- Păi, eu de ce v-am spus să n-o desfaceţi? Puteaţi s-o refuzaţi azi dimineaţă, când a adus-o băiatul. Acum, dezambalată şi băgată în casă…

- Bun, asta e, am greşit, dar atunci daţi-ne o parte din bani înapoi, că noi am plătit-o întreagă.

- :) Păi nu… că aşa e canapeaua asta de fapt, doar că ne-a comunicat producătorul alte dimensiuni. Nu, ea nu-i greşită. Şi n-am cum să vă ajut, eu sunt distribuitor…

- Păi vorbiţi cu ei, să vedem cum facem…

- Nu ştiu… puteaţi s-o refuzaţi azi dimineaţă… Chiar îmi pare rău… Vă dau o masă cadou?…

- Eu vreau canapeaua mea mare! Nu-mi mai place nimic la asta. Sunt nervoasă.

- Vă cred, vă înţeleg, gata, nu mai lucrez cu producătorul ăsta, este un neserios. Tot timpul face aşa.

- Doamnă, dar am văzut-o pe site cu dimensiunile alea, am discutat de nu ştiu câte ori… în tot timpul ăsta nu aţi aflat că este altceva?

- Ba da, azi dimineaţă.

…. Îmi vine să-mi smulg părul din cap! Sau să i-l smulg doamnei ăsteia amabile de la celălat capăt al convorbirii de film cu proşti!…

- Deci, doamnă, nu se mai poate face nimic? Bani înapoi, nu, returnare produs, nu. O reclamaţie pot face?

- Cum credeţi, dar ce vină am eu?!?… Că Protecţia Consumatorilor o să vină la mine…

Cerule, care ne înduri pe toţi, ia canapeaua şi du-te!!!

Tot ea: Lăsaţi-mă să mai dau un telefon.

………………….

Să vă zic că n-am făcut nimic? Să vă zic că cenuşăreasa canapelelor stă cuminte şi resemnată la mine acasă şi acum? Nu pare supărată, ba chiar încearcă să-mi intre în voie… Nu vă mai zic, că… am început să mă obişnuiesc cu ea… e chiar drăguţă şi poate mă loveam de aia mai mare… Hai, treacă de la mine, doar face parte din farmecul comerţului românesc – clientul nostru, stăpânul nostru (pe care îl luăm la mişto).