N-aș vrea să uit, peste timp, cele mai amuzante dialoguri cu fiul de 3 ani, așa că fac un soi de jurnal din acest blog, până mă lămuresc ce altceva pot face cu el (cu blogul, că în privința copilului m-am lămurit :) ). Și cel ce urmează este, de departe, cel care m-a făcut să râd cel mai tare:

- Mami, eu o să am un copil în burtică?
– Nu, mami, dar de ce întrebi asta?
– Pentru că vreau și eu un bebe.
– Păi dacă vrei un bebe, adică un frățior, trebuie să-l facă mami.
– Dar băieții ce problemă au?
– N-au nicio problemă, dar ei nu pot avea copii în burtică.
– De ceeee?…
– Nu se poate, suntem construiți diferit. Mami și tati, împreună, pot să facă un bebe.
– Adică tu cu tati?
– Da.
– Dar vreau să faci tu cu mine.
– Nu se poate, Andrei.
– De ceeee?…

După un șir lung de explicații…
– Ah, atunci am o idee: pot să fac pui?

Am cedat și am râs până la lacrimi :)))