Cu ăștia mici nu știi niciodată. La copii mă refer :-) Când ai impresia că le-ai explicat ceva foarte corect și exhaustiv, ei îți mai aruncă un De ce? Aaaa… îți vine să-ți iei câmpii…

Dar parcă nu-i așa grav ca ceea ce am pățit eu aseară. Iar pentru a consemna date clare pentru posteritate, istorie și altele, menționez că al meu n-a împlinit încă 3 ani.

- Andrei, gata, hai închide ochii și culcă-te, nu ne jucăm.

- De ce?

- Pentru că este foarte târziu, de aia.

- Da? … Între timp a început să se răsucească în pat, să râdă și altele pe care le facem toți când suntem mici și n-avem chef de somn. Apropo, lui Andrei nu-i este somn niciodată. Și dacă i se închid ochii singuri, sare jignit că l-ai întrebat dacă vrea să se culce. Deci, e clar până aici.

- Andrei, eu cu cine vorbesc?

- Cu mine?

- Da, cu tine. Gata, așează-te, închide ochii, închide gura și dormi!

- Uau… tu pe toate le știi?

Mda… și s-a mai dus jumătate de oră râzând amândoi…

PS: O altă discuţie, o altă seară:

- Nu pot să dorm. Îmi cânți o leagăn?
– O ce?
– O leagăn.
– Poate un leagăn. Dar cum să-ți cânt un leagăn?
– Așa: naaani, naaani…