Aşa periculos?

În parc, cu mingea, Andrei mare fan al şutării la poartă. Se apropie de noi doi copilaşi, doi ţigănuşi, unul mai mare, cam de vârsta lui Andrei, celălalt mai mic, dar gălăgios tare şi cu poftă de joacă. Cu mingea noastră.

Îi las să se desfăşoare, ba chiar eram curioasă dacă Andrei va fi încântat că are parteneri de joc. A fost, s-au jucat în trei, au dat pase… totul OK. La un moment dat, ajunge şi mama celor doi:

- Haoleu, doamna, nu-i da mingea lu ăsta micu!

- De ce?

- Că-i rău. O strică.

- Ei, staţi liniştită. Ce poate să-i facă?…

După ceva timp, cel mic fuge cu mingea. Doamna mamă, grijulie, aleargă după el şi mi-o aduce. Mi-o dă în mână, să fie sigură:

- Ţine-o, doamna, că ăsta-i nebun.

- Este foarte activ. Câţi ani are? întreb şi eu, ca să facem conversaţie.

- 2 ani. Da-i atât de rău… ăsta mai marele e cuminte, dar ăsta micu… A stricat toate mingiile noastre. Şi-mi arată dovada, o minge de handbal spartă, cu care cei doi se joacă acum un soi de fotbal dezumflat.

- Dar ce i-a făcut?

- A băgat cuţitu-n ea.

Când învăţăm să minţim?

Andrei cel vinovat

Are aproape trei ani şi nu-mi amintesc să-i fi explicat ce este aia o minciună… sau poate că da, însă cu siguranţă nu i-am spus că o minciunică îl poate salva de o ceartă, câteodată. Şi totuşi iată că ştie:

- Mami, mami, n-am dat cu mingea în televizor! Stă lângă mine cu mânuţele la gură când spune asta, pentru că, măcar asta nu ştie încă – body language… slavă Domnului, că altfel mă pensionam direct.

- Dar ce ai făcut?

- Nimic. Şi iar ridică mânuţele. Vino să vezi.

Merg la televizorul cu pricina, este întreg bine-merci… Dar nu mă abţin:

- Hai, spune, ce ai făcut? Parcă i-am dat semnalul. A început o istorie complicată cu un şut, care s-a dus paaam în perete şi paaam înapoi şi el are muşchi, mami, că a mâncat banană şi vezi ce tare dă şi… a lovit în televizor.

- Ce?

- Mingea mare, înţelege-mă, mami?

Am înţeles într-un final şi m-am bucurat că era mingea mare dar din burete. Şi l-am luat de-o parte la o poveste despre minciuni şi adevăruri. Care, inevitabil, s-a terminat cu De ce?