Am învăţat de la o altă mămică din familia noastră că trebuie să respecţi promisiunea dată unui copil. Altfel cum va putea învăţa să respecte promisiuni la rândul lui? În felul acesta îl scuteşti de o dezamăgire pe care i-o poate provoca neonorarea unei promisiuni.

Însă micuţii zilelor noastre învaţă repede regula de aur şi îţi smulg promisiune după promisiune, iar tu ajungi curând prizonierul propriei metode. Şi este atât de fin echilibrul acesta între omul de cuvânt şi păcălitul de serviciu…

Şi nu înţeleg de unde îşi iau argumentele şi toată muniţia, cum de folosesc expresii  pe care tu nu le foloseşti şi cum le iese mereu tactica “insistă, insistă, insistă”?

Nu ştiu… sunt prea marcată de ultimul episod în care am cedat lamentabil (într-un hohot de râs) lui “pentru cuvântul tău, mami?”