Cât mă iubești? (partea a II-a)

Andreiu si marea

Mda… timpul declarațiilor de dragoste este cel mai bine folosit de copil. Iar imaginația îl ajută din plin. Și daaa… recunosc că îmi place!

– Mami, ești cea mai frumoasă din lumea mea!

– Mami, te iubesc până la stele și niciodată înapoi!

– Mami, te iubesc până la rachetă și mai departe, până la… Oradea!

Și tot așa… :)

 

PS: Drăguț că toate declarațiile astea nu au știrbit nimic din sinceritatea aceea autentică, de copil, crudă și frumoasă. De exemplu, l-am întrebat, uitându-ne la o reclamă care rulează acum:

– Andrei, tu cui i-ai oferi ultima ta bucățică de ciocolată? (în reclamă, cineva a răspuns că i-ar oferi-o mamei)

– Ăăă… nimănui.

– Serios? N-ai împărți ciocolata?

– Nu, că îmi place prea tare!

 

 

Mă iubeşti?

explicatiile lui Andrei

– Auzi, măi, Andrei? Vreau să-ţi spun ceva.

– Daaa, ştiu… spune plictisit, făcând ceva important în camera lui.

– Zău? Ce vreau să-ţi spun?

– Că mă iubeşti.

:) – Serios? Voiam să-ţi spun altceva, dar dacă tu vrei asta, îţi spun că te iubesc.

– Da, ştiu. Mă iubeşti mult, nu-i aşa?

Nu răspund şi atunci strigă:

– Laurica, de ce nu răspunzi?

– Da, te iubesc foarte mult.

– Bine, iubeşte-mă cât vrei, că eu te iubesc şi mai mult!

 

Cât mă iubeşti?

Definiţia frumoasă, completă, rotundă:

- Mami, tu cât mă iubeşti?

La asta avem răspunsul standard, pe care îl repetăm zilnic, aşa ca un ritual, deci n-a fost greu să ştiu ce să spun:

- Pââână la stele şi înapoi. Tu cât mă iubeşti?

Se gândeşte. Vrea să fie original, să nu mai spună aceleaşi cuvinte de fiecare zi:

- Pââână la tati şi înapoi.

Corect, iubirea se împarte frumos şi egal între noi, iar lucrurile lămurite sunt cele mai bune într-o relaţie de durată :-)

Iubirea-l tău sau iubirea ta?

- Andrei, ţie îţi place să fiu supărată pe tine?

- Da. Adicăăă… nu. Acuma eşti supălată?

- Da.

- De ceee?

- Pentru că eşti obraznic.

- Dar am fost deja.

- Adică ai fost şi acum nu mai eşti?

- Nu mai sunt.

- Eşti sigur?

- Da. (după o pauză) Vleau iubire!

- De ce? Pentru că eşti obraznic?

- Nuuuu, pentlu că sunt iubilea-l tău.

- Eşti iubirea mea, nu iubirea al meu.

- Dar sunt băiat, mami!

- Aşa este :-)