Ştiam că începuturile sunt cele mai grele, dar n-am crezut că va fi atât de dificil să scriu primele rânduri în ceea ce numesc unii jurnal public. Mă încurca teribil faptul că wordpress mi-a botezat primul articol (da, nu e titlul meu, doar virgula îmi aparţine) şi că preciza că “acesta este primul tău post”. Asta m-a făcut să mă uit  mai bine de o lună câte 10 minute pe zi la pagina pe care apăreau informaţiile acestea, fără să pot continua… De ce n-oi fi şters (că mă învăţa şi asta), de ce n-oi fi trecut mai departe… nu ştiu. Aşa a fost să fie (îmi place să dau vina pe fatalism, e mai simplu).

Din raţiuni de siguranţă şi protecţie maximă, nu exagerez nici astăzi, dar trebuia să iau măsuri, pentru că nu mai suportam presiunea socială: auzi, tu o să scrii vreodată pe blogul ăla?

Aşa că… fie ce-o fi, de azi am depăşit “Hello world”. Doamne-ajută! :-)