Andrei, blog

Ați remarcat că folosim expresii diverse de ani de zile și nu ne punem întrebări în legătură cu ele? Sigur că ați remarcat. Mai ales atunci când minorul din casă v-a întrebat ce înseamnă una dintre ele.

Bunăoară ieșirea “la iarbă verde” l-a pus pe gânduri pe Andrei, care a înțeles că trebuie să ieșim numai când este iarba verde, ceea ce nu se pupa cu faptul că el a văzut și iarbă mai puțin verde în parc. Deci, de ce spunem că ieșim la iarbă verde? Ei, iar lucrurile s-au complicat atunci când promisiunea de ieșire pe iarbă, indiferent de culoare, a fost făcută într-o zi ploiasă, în care copilului i-au înghețat urechile:

- Brrr… să știi că e chiar frig afară, mami.

- Da, știu. Ți-a fost frig?

- Nu, că am alergat. Doar urechile și nasul sunt reci, pentru că… ele n-au alergat. Picioarele mele sunt fooarte calde. A, mami, mai mergem mâine la iarbă verde?

- Eu așa zic. Sper să nu mai plouă, să ude iarba asta verde.

- Auzi, dacă plouă pe iarba verde, mergem pe altă iarbă, bine? Galbenă sau… vedem noi, bine? Bine?

- :) Bine. Dar să știi că ieșirea la iarbă verde este așa, o expresie.

- Cuuum? Adică ai zis doar așa, nu ieșim de fapt? Păi luăm umbrela dacă plouă. Te rog, mami, vreau să ieșim!

- Ai înțeles greșit. Ieșim, sigur, eu îți explicam doar ce este cu expresia asta, că noi ieșim în parc sau la plimbare sau la picnic și dacă nu este iarba verde, nu-i așa?

- Dar mâine ce culoare o să aibă?

- Verde.

- Păi vezi! Deci nu e o expresie!

- :) Biiine. Te bucuri că ieșim?

- Da. … De fapt, nu. Că mai vreau și alte culori de iarbă. Poate albastră, roșie sau…

- De ce?

- Așa, ca să fie mai distractiv!