Toate se leagă. Sau nu?

Andrei

– Mami, îmi place așa mult să dansez la grădiniță!

– Mă bucur.

– Și sunt foarte bun, să știi.

– Asta e și mai bine.

– Doamna de dans mi-a spus bravo ție! Și m-a întrebat cum mă cheamă. Și eu am spus Andrei Hora. Și ea a spus vino în față, astăzi ești profesor de dans!

– Foarte frumos, bravo. Și ți-a plăcut?

– Foarte mult, extrem de mult. Eram ca pe scenă… Și dansam acolo și mișcările erau așa (suntem pe stradă, dar nu contează, el îmi arată mișcările).

După demonstrație și asigurări că i-a plăcut foarte mult, discutăm mai departe:

– Ți-ar plăcea să dansezi pe scenă adevărată? Când vei fi mare,  ți-ar plăcea să fii…

– Pilot de curse! Ți-am mai zis!

:)

P.S. Fotografia este în ton cu articolul. E clar, da?

 

Băgam n-am style?…

Și dacă tot suntem la capitolul Copiii spun lucruri trăznite… A, nu eram acolo? Mă rog, ziceam că suntem…

Deci, copilul meu, mare iubitor de muzică, dans și gimnastică, fredonează toate refrenele la modă (mă rog, ce aude la radio si prinde la TV) și dansează în consecință. Că le prelucrează și le aranjează să sune cum îi pică lui bine nu e mai puțin adevărat. Ca atare,  îl aud frecvent în ultimele zile cântând cu însuflețire: O, băgam n-am style, O băgam n-am style… și tot așa. Mă rog, asta înțeleg eu din ce cântă. E un fel de telefonul fără fir, știu… însă mai mult nu pot face :-)

Ei, acum premiem ghicitorul de refren internațional celebru…