Andrei plangand

Îmi amintesc că mi s-a părut că Andrei a mers greu de tot ( 1 an si 2 luni). Pur și simplu nu avea chef și nicio plăcere. Poate pentru că am folosit premergătorul unde era atât de comod… Nu știu. Oricum, de la primii pași, n-a mai putut fi oprit. Este în mișcare mereu. Ai grijă ce-ți dorești, deci… Cert este că joaca asta mereu activă produce efecte și vânătăi adesea:

– Aaaau… m-am loviiit… Și plânge.

– Cum? Unde? Ce ai făcut?

– Am alergat și am dat cu capul în paaaat… Iar plânge.

– Să văd. Hai, că nu-i grav. O să ai un mic cucui.

– Aaaau… Și plânge și plânge. Îl țin în brațe și îl alint.

– Te doare rău?

– Nu, dar nu știu ce este ăla cucuuui…