:))) Sunt zile atât de pline de Andrei, încât trebuie să iau o pauză și să scriu, apoi iar să râd cu poftă și să-l mai provoc puțin. Da, știu… sunt nesătulă. Dar cine s-a săturat vreodată să fie amuzat, nu-i așa? Deci:

Vine copilul panicat cu ceva mic și negru pe deget:

– Mami, ce-i asta?

– Nu știu. Să văd. Analizez chestia mică și suspectă, chestionez copilul despre cum a ajuns în posesia chestiei, mergem pe firul faptelor… După o analiză ca la carte, concluzionez: este o sămânță de susan arsă, de la covrigul pe care tocmai l-a mâncat.

– Susan ars?… Ce biiine…

– Dar de ce te-ai speriat așa? Ce ai crezut că este?

– Alunița mea!

alunita