Vâj, vâââj cu “bichita” pe trotuar. La un moment dat ajungem la trecerea de pietoni. Ne poziţionăm regulamentar, ne uităm în stânga, în dreapta, nu pleacă fără mine ci aşteaptă să pun mâna pe el, să fie sigur că e ok să pornească pe zebră.

Coborâm cu o roată şi… ne oprim, pentru că exact în faţa noastră trage o maşinuţă simpatică, stickerită cu numele unei firme de publicitate, cred… n-am reţinut.

Foarte drăguţă, însă oprită de-a latul trecerii de pietoni, blocându-ne trecerea, ba chiar încurcând şi un pic circulaţia, că altfel n-ar fi traficul din Bucureşti atât de chic.

Poate că n-aş fi scris nimic despre asta, că doar nu e ceva senzaţional să se staţioneze pe treceri de pietoni, la naiba! Dar din maşinuţa albă, stickerită frumos, au coborât doi tineri simpatici, zâmbind la o glumă spusă înainte între ei, probabil, la costum, cu blugi şi tenişi… ce mai, tineri arătoşi, genul de corporatişti deştepţi sau self-amploaiaţi (ştiu, nu există termenul; asta nu-i deranjează pe alţii…) cu un viitor frumos… Şi atunci nu m-am putut abţine şi am zis şi eu plină de năduf: “de ce oare opriţi voi pe trecerea de pietoni?”

Şi mi s-a răspuns cu un zâmbet de reclamă la Colgate: “pentru că descărcăm repede”. Pfuuu… eu de ce nu m-am gândit la asta?!? E logic, nu?

Şi s-au apucat, într-adevăr, şi au scos ceva ce semăna a trusă uriaşă de machiaj de televiziune şi alte cutii… Şi fără un “scuze”, fără… ceva urme de educaţie primară, rudimentară, tânărul în sacou ca briza mării şi tunsoarea de Justin Bieber… a plecat, lăsându-l în urmă pe celălat, care a pornit pe jos, la fel de vesel şi mut.

Chiar nu m-am supărat pe următorul gagiu care a parcat pe o altă trecere, cu maşina lui de gunoi, care m-a mai şi întrebat aşa, în trecere: “ce face fata?”, lipsit de convingere şi mai mult a sarcină de serviciu… dar pe ăştia doi cu fiţe de educaţi, m-a apucat un nerv… că a trebuit să-i bag la blog :-)