- Andrei, ţie îţi place să fiu supărată pe tine?

- Da. Adicăăă… nu. Acuma eşti supălată?

- Da.

- De ceee?

- Pentru că eşti obraznic.

- Dar am fost deja.

- Adică ai fost şi acum nu mai eşti?

- Nu mai sunt.

- Eşti sigur?

- Da. (după o pauză) Vleau iubire!

- De ce? Pentru că eşti obraznic?

- Nuuuu, pentlu că sunt iubilea-l tău.

- Eşti iubirea mea, nu iubirea al meu.

- Dar sunt băiat, mami!

- Aşa este :-)