femeiaDece.accident

Câteodată mă gândesc să-i răspund lui Andrei cu Da şi Nu. Şi atât. Pentru că se pare că explicaţiile mele nu-i plac. Sau are el altele mai bune:

- Şi… buuum… facem accident! (Spunea asta a nu ştiu câta oară, fiind în maşină)

- Nu mai spune aşa: că facem accident.

- De ce?

- Pentru că nu vreau să facem accident.

- De ce?

… Aici încep eu explicaţia lungă, detaliată, că ne lovim, ne doare, plângem, maşina suferă… şi altele cât mai plastice, ca să înţeleagă copilul. Care mă ascultă şi când crede că a auzit destul:

- Peeentru căăă… ne claxonează maşinile!

Da, şi asta. Mai ales în Bucureşti. Doar atât trebuia să spun?… Merci!