Logica de grădiniţă funcţionează perfect. Noi, cei cu liceul terminat… nu înţelegem lucrurile… Dar noroc că sunt copiii gata să ne lumineze când se lasă ceaţa. Şi, ce ar fi toată această trecere de la o zi la alta fără dialogurile savuroase cu luminătorii din dotare? Mai nimic, evident.

Boon… după această introducere care n-are nicio legătură cu ceea ce îmi spune Andrei zilnic, sau mă rog, el sigur nu la asta se gândeşte, ci mult mai simplu şi aplicat fiecărei situaţii, iată cum decurge o negociere pe invers:

- Gata, la culcare, că mâine iar te trezeşti greu.

- Mă trezesc? Dar unde mă duc?

- La grădiniţă.

- Nu… vreau să stau acasă.

- Nu se poate.

- De ce? Că pot să stau singur.

- Păi tocmai asta e. Că nu poţi să stai singur. Hai, n-o mai lungi. Culcă-te.

- Ce amuzant…

- Nu-i amuzant. Serios acum, închide ochii şi dormi.

- Daaa?… Bine, dar să ştii că mâine dimineaţă când mă trezesc, o să vreau să mai dorm.

- ?!?