N-am mai scris de multișor pe blog și sunt certată pentru asta, motiv pentru care recuperez puternic timpul pierdut. Detalii mai jos:

Discuție la ceas de seară târzie, în așternut, fiecare în patul lui:

- Andrei, te aud foindu-te. Culcă-te!

- Uuuf… biiine… Și iar începe și pe-o parte și pe alta…

- Andrei, de ce te tot agiți?

- Dar tu, când mă auzi că mă agit, de ce nu dormi?…

*

A făcut o prostie și acum încerca să mă convingă că nu mai face:

- Mami, promit. Mă crezi?

- Nu știu, Andrei, mă mai gândesc.

- Te rooog… nu mai fac, promit, pe cuvântul meu.

- Ai mai spus așa și iar ai greșit.

Se gândește un pic… Atunci pe cuvânt de mămică!

*

Trecem, în plimbarea de seară, pe lângă un teren de fotbal:

- Auzi, tati, fotbaliștii unde sunt?

- Sunt acasă. E seară acum. Nu joacă.

- Da? Dar știi ce am realizat eu? Că joacă și noaptea… (din discuția ulterioară “am realizat” și noi că el a tras concluzia aceasta uitându-se la Campionatul Mondial)