Eu, da, din nefericire. Şi Andrei. Ne întorceam de la salină. Era 8 seara şi plouase (motiv pentru toată lumea să iasă în oraş cu maşina, se pare). Rulam cu mai puţin de 30 km la oră, pe o străduţă cu gropi şi treceri de pietoni, dar cu prioritate. Un detaliu nesemnificativ pentru un şofer “profesionist” care nu numai că nu a frânat venind de pe o străduţă cu “cedează trecerea”, dar mi s-a părut că zboară… din nefericire a zburat fix până în maşina care venea pe străduţa noastră cu prioritate, din faţa noastră. Din ricoşeu, vinovatul s-a îndreptat destul de energic spre maşina noastră, căreia îi murise motorul (nu ştiu când, undeva între bubuitură şi momentul T). Am sesizat aspectul când am anticipat faptul că maşina ricoşată m-ar fi lovit în dreapta şi am tras de volan în stânga. Inutil, fireşte, fără motor… dar, printr-o prezenţă de spirit sau o dorinţă mare de a nu mai accidenta altă maşină, domnul grăbit a tras puternic de volan şi a urcat pe lângă mine pe trotuar, lovindu-se şi de gard, probabil.
Din starea de şoc m-au scos cuvintele lui Andrei: ce fac băieţii, mami? Se… joacă, mami… se joacă.
4 Comments
As vrea sa citesc opinia ta despre un subiect mai delicat, cum ar fi religia sau homosexualitatea. Am impresia ca suntem cam pe aceeasi lungime de unda la capitolul asta!
Imi place foarte mult ca tu intotdeauna spui lucrurilor pe nume. Ai o viziune foarte interesanta asupra lucrurilor!
Cred ca daca s-ar face un clasament, site-ul asta ar trebui sa fie in primele 10 din orasul nostru. Tine-o tot asa!
Foarte interesant articol! Nu privisem lucrurile din punctul asta de vedere pana acum. Mi-ai deschis ochii, ce sa zic
Write a Comment