Când civilizația întâlnește natura… sau când natura este lovită de civilizație?

Ați fost pe Transalpina? Să mergeți. Este… impresionant drumul (pe alocuri prea impresionant… am văzut un șofer vomitând, dar asta este altă poveste). Peisajul merită tot efortul și cardurile din aparatele foto devin insuficiente pentru câte ai vrea să surprinzi. Am parcurs cei … până în 200 km în 7 ore :-). Da… am fost niște mici chinezi care click-au la fiecare schimbare de decor… de la munții chelioși la cei împăduriți (că nu știu cât îi mai prindem așa… să le arătăm copiilor copiilor noștri că, odată, aveam păduri nu glumă… și asta este o altă poveste).

În pelerinajul nostru acompaniat de sincere Uaau și de Ce-i asta? și de Suntem la munte, mami?… am văzut cât să ne-ajungă. Stânci frumoase, caca de oaie, munți îmbrobodiți de nori pufoși, pantaloni scurți și hanorace groase la diferență de 10 minute, în funcție de cât de sus eram și cât de frig ni se făcea, fructe roșii, mici, care creșteau în pâlcuri pe munte, văcuțe care pășteau liniștite, mulți oameni…

Și, încă ceva: dovada că avem o țară frumoasă, locuită de… oameni grăbiți, care fac pe ei și, decât să facă pe ei, mai bine fac în natură și lasă în urmă probe concludente:

Generaţia Cars?

Masinuta lui Andrei

Ca să mai scăpăm de Tranquile, Khalezi, Dă-te-n dragostele lui Connect-R şi alte hituri de 2013, am mutat radioul pe SmartFM. Şi am tot ascultat cântece frumoase, necunoscute piticului din dotare, care are o nouă întrebare: Cine cântă?

Azi dimineaţă fredonam un celebru hit:

- Cine cântă?

- Queen.

- Cine?!?

- Formaţia Queen.

- Nu. Fulger McQueen!

A fost rândul meu să întreb: cine?!? :-)

Unde-i coșul de gunoi?

:-)) Râd și acum, când scriu, am râs bine și la momentul respectiv… Și mi-e rușine, pentru Andrei n-a fost așa amuzant :-)

Eram pe plajă, iar copilul se juca în nisip. S-a zbenguit pe acolo, fără slip, care era pus la uscat după o tură lungă în apă, la bălăceala de rigoare. La un moment dat se ridică în picioare și începe să se scarpine în popou. Eu, atentă la conduita copilului :-), îi fac repede observație:

- Andrei, nu-i frumos.

- Dar am ceva în fund.

- Nisip. Hai la apă să ne spălăm.

- Nu, mami, am ceva în fund…

- Am înțeles, ia mânuța de acolo. Hai la apă.

El… nu și nu. Și, dragul de el, chiar avea ceva în fund :-)) Scoate uimit un muc de țigară, un chiștoc pe care l-a cules din nisipul plin de surprize…

Ciorbă sau… nu?

Irina, 4 ani, în dialog cu mămica ei, exasperată că fata nu mănâncă:

– Hai, Irina, doar puţină ciorbă!

– Nu, iar ciorbă? Am mâncat şi ieri…

– Hai, te rog.

– Ştii ce? Când o să am copii, n-o să te las niciodată să le dai tu de mâncare!